THOMAS MALTHUS a publicat prima data lucrarea sa “Eseu asupra principiului populatiei”, in care prezicea ca populatia va devansa oferta de mancare a lumii, in 1798. Dar sincronizarea sa a fost una nefericita, deoarce s-a intamplat ceva in jurul aceleasi perioade care a adus aceasta idee in derizoriu. In timp ce industrializarea a luat amploare in ceea ce reprezinta astazi lumea dezvoltata, fertilitatea a scazut brusc, mai intai in Franta, apoi in Marea Britanie si apoi in toata Europa si America. Oamenii devenind mai bogati, familiile au devenit mai mici si, pe masura ce familiile au devenit mai mici, oamenii au devenit si mai bogati. Acum se intampla ceva asemanator in tarile in curs de dezvoltare. Fertilitatea scade si familiile se restrang in locuri pe care oamenii si le imagineaza forfotind de copii - precum Brazilia, Indonezia, chiar si parti ale Indiei. Dupa cum arata datele statistice, rata fertilitatii in jumatate din lume este de 2,1% si chiar mai mica - numarul magic corespunzator unei populatii stabile, numit de obicei “rata de inlocuire a fertilitatii”. Undeva intre 2020 si 2050, rata fertilitatii globale va scadea sub rata globala de inlocuire. Intr-un moment in care temerile malthusiene sunt resurgente si oamenii se tem de consecintele unei planete supra-populate, scaderea fertilitatii este surprinzatoare si cumva linistitoare. Inseamna ca temerile privind explozia populatiei sunt ele insele exagerate- si poarta o lectie despre cum sa rezolvam problema incalzirii globale.
Valorand ceva
Scaderea actuala a fertilitatii este si mare si foarte rapida. Tarile sarace se grabesc catre aceeasi tranzitie demografica precum cea a tarilor bogate incepand cu un stadiu mai timpuriu in dezvoltarea economica si miscandu-se mult mai rapid. Tranzitia de la o rata de 5% la una de 2%, care a durat 130 de ani in Marea Britanie - din 1800 pana in 1930- a fost de doar 20 de ani –din 1965 in 1985- in Coreea de Sud. Mamele din tarile in curs de dezvoltare se pot astepta sa aiba 3 copii. Mamele lor au avut 6. In unele tari viteza descresterii fertilitatii a fost impresionanta. In Iran a scazut de la 7% in 1984 la 1,9% in 2006- si la numai 1,5% in Teheran. Acest ritm este cel mai rapid posibil pentru o scimbare sociala.
Scaderea fertilitatii in tarile cu venitiuri sarace si mijlocii este un dar in ea insasi, dar si indirect. Inseamna ca, pentru prima data, majoritatea femeilor au numarul de copii pe care si-l doresc, care pare a fi –dupa cele mai corecte estimari - 2 (China, unde scaderea fertilitatii a fost fortata, este o exceptie).
Este, de asemenea, un dar prin ceea ce reprezinta si anume o mai mare securitate pentru miliarde de oameni vulnerabili. Fermierii din agricultura de subzistenta, care traiesc din propria lor recolta si care risca sa cada victime desproprietaririlor abuzive sau secetei, depind numai de ei insisi si de copii lor. Pentru acestia, o familie de opt poate reprezenta singura asigurare impotriva dezastrelor. Dar pentru noua clasa de mijloc a Chinei, Indiei sau a Braziliei, cu slujbe in fabrici, cu masini si conturi in banca, problemele unei insecuritati extreme sunt de domeniul trecutului. Pentru acestia, o slujba poate fi o bucurie, o raspundere sau un accident - dar nu o polita de asigurare.
Scaderea fertilitatii este un dar si prin ceea ce face posibil, aceasta fiind cresterea economica. Demografia era privita ca un element neutru in cresterea economica, dar aceasta pentru ca, pana in anii 90, putine tari in curs de dezvoltare aveau indicatori ai fertilitatii in scadere si venituri in crestere. Acum sunt zeci de astfel de tari care demonstreaza ca in timp ce tarile se muta de la familii largi si sarace catre bogatie si imbatranire, ele trec printr-o perioada de stabilitate: o genereratie sau doua in care fertilitatea nu este nici prea mare si nici prea mica si in care sunt cativa copii si bunici in dependenta - si un numar considerabil de adulti in mijloc care, in conditii corecte, fac fabricile sa forfoteasca. Pentru tarile in tranzitie democratica, scaderea ratei de inlocuire este o oportunitate unica si de pretuit.
Un alt adevar care supara
Prostii, spun urmasii lui Malthus. Toate acestea scapa din vedere un element esential: sunt prea multi oameni pentru ecosistemele fragile ale Pamantului. Este timpul sa oprim - si ideal sa regresam - cresterea populatiei. A celebra scadera fertilitatii este ca si cum ai felicita capitanul Titanicului ca-si indreapta nava mai incet catre iceberg.
Malthusienii au dreptate ca populatia lumii este inca in crestere si ca poate duce la un si mai mare prejudiciu de mediu pana atinge varful, la putin peste 9 miliarde in 2050. Acesta va fi in mod clar cazul daca tarile sarace, cu ritmuri rapide de dezvoltare, urmeaza traiectorile economice ale lumii bogate. Cei mai saraci africani si asiatici produc 0,1 tone de dioxid de carbon (CO2) anual, comparativ cu 20 de tone pentru fiecare american. Cresterea economica ajuta sute de milioane sa scape de saracia acuta. Dar, daca cei saraci copiaza modelele de formare a bogatiei urmate de Europa si America, acestia vor consuma la fel de multe resurse ca si americanii, cu consecinte sinistre pentru planeta. In plus, partile lumii unde populatia creste cel mai rapid sunt de asemenea si cele mai vulnerabile din punctul de vedere al schimbarilor climatice, iar o crestere a populatiei va exacerba efectele incalzirii globale - lipsa apei, migrari in masa, recolte in scadere.
In principiu, sunt trei metode de reducere a impactului uman asupra mediului: prin politici care vizeaza populatia, prin tehnologie si guvernare. Prima dintre acestea nu ofera o mare sfera de actiune. Cresterea populatiei a incetinit deja cat de repede este posibil in mod natural. Un acces mai facil la planificarea familiala, mai ales in Africa, poate reduce varful cresterii acesteia de la 9 miliarde la 8,5 miliarde. Numai fortarea in stil chinezesc il poate aduce mult mai jos decat atat; si fortand oamenii saraci sa aiba mai putini copii decat vror pentru ca cei bogati consuma prea mult din resursele lumii ar fi imoral.
Daca politicile privind populatia pot face putin pentru a usura prejudiciul asupra mediului, atunci omenirea va trebui sa se bazeze pe tehnologie si guvernare pentru a vira economia mondiala catre o crestere mai curata. Omenirea trebuie sa dezvolte tehnologii mai numeroase si mai ieftine care sa le permita oamenilor sa se bucure de roadele cresterii economice fara a distruge capitalul natural al planetei. Aceasta nu se va intampla daca guvernele nu folosesc politici de pret pentru carbon si alte politici care sa incurajeze investitiile in aceste tehnologii si, totodata, sa reduca pagubele pe care cresterea economica le aduce biodiversitatii.
Scaderea fertilitatii poate face viata celor saraci mai buna, dar nu poate salva Pamantul. Aceasta sta in propriile noastre maini.
Scaderea fertilitatiiDin editia printata a The Economist, 29 octombrie 2009
Traducerea si adaptarea Carmen Tuicu
Scaderi spectaculoase a ratei fertilitatii aduc cu ele beneficii majore