În aceste zile s-a produs şi decizia luată într-o şedinţă ţinută în secret de către Comisia Naţională de Arheologie (CNA), o decizie de natură să pună în pericol soarta monumentelor istorice şi arheologice şi a peisajului cultural în ansamblul său, prin actul administrativ al descărcării de sarcina arheologică, care poate deschide calea spre scoaterea Masivului Cârnic, cu cei 7 km de galerii romane, de sub protecţia legii. Este inacceptabil că această decizie a fost concepută şi promovată întru totul în favoarea intereselor financiare ale RMGC şi ale celor ce au fost pe diferite căi stimulaţi să susţină în chip suspect, din chiar interiorul comunităţii ştiinţifice, campania anti-ştiinţifică de minimalizare a interesului istoric al Roşiei Montane şi de reducere la minim a protecţiei datorate patrimoniului istorico arheologic de valoare universală al acestui sit.
Această decizie, care pare a fi fost acceptată fără obiecţii de către ministrul Kelemen şi a fost implementată deja formal sub semnătura unui funcţionar de rang judeţean, se întemeiază pe o dublă premiză falsă, şi anume că:
-cercetarea arheologică a Masivului Cârnic a fost încheiată şi
-amenajările miniere romane complexe din acest masiv - al căror caracter excepţional, de unicat pe plan european, a fost relevat de concluziile cercetărilor echipei de arheologie minieră care le-a studiat (Univ. Toulouse) - pot fi conştient sacrificate prin exploatarea la zi a masivului si nu conservate pentru generatiile viitoare.
Atragem atenţia că implementarea formală şi practică a deciziei de descărcare arheologică a Masivului Cârnic ignoră hotărârea definitivă şi irevocabilă prin care Curtea de Apel din Alba Iulia a anulat precedenta decizie de descărcare de sarcină arheologică (din anul 2004). Va fi oare nevoie de o nouă acţiune în justiţie pentru ca Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, precum şi organul său consultativ CNA, să înţeleagă că misiunea lor este protejarea moştenirii culturale a României şi nu sacrificarea acesteia?
Procedeele de restaurare aplicate de RMGC şi competenţa autorilor acestora sunt corect reflectate în exemplul concret oferit prin aşa-zisa restaurare a unei clădiri din centrul istoric al Roşiei Montane - căreia, dincolo de cosmetizarea de faţadă i s-a falsificat structura istorică - şi în soluţia hilară de salvare a galeriilor romane prin realizarea unor copii cu caracter muzeistic. Exersarea procedeului de tristă amintire de a aduce adevărul în slujba minciunii este un apanaj banal al tipului de propagandă în favoarea intereselor economice ale unei companii de interes privat, dar este inacceptabilă ca expresie a acţiunilor Statului în problema protejării moştenirii culturale a României.
Este inacceptabil ca Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional să intre în rezonanţă cu un sistem de manipulare a opiniei publice care profită în exces de gravele probleme sociale existente la Roşia Montană şi de lipsa cronică de informare a populaţiei în privinţa condiţiilor necesare pentru o dezvoltare cu adevărat durabilă.
Este inacceptabil ca un ministru al Culturii şi Patrimoniului Naţional să confunde distrugerea unui monument istoric cu salvarea acestuia.
Este inacceptabil ca ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional, personal sau prin vocea funcţionarilor din subordine, să dezinformeze opinia publică cu privire la consecinţele introducerii Roşiei Montane pe lista tentativă a UNESCO, când aceasta a avut recomandarea unor înalte foruri naţionale şi internaţionale, inclusiv Comisiile de Cultură reunite ale Parlamentului României, şi să se prefacă a nu şti care sunt consecinţele abandonării patrimoniului cultural de la Roşia Montană unei companii economice de interes privat, care promovează procedee de conservare şi restaurare ce contravin principiilor şi practicilor prevăzute de convenţiile internaţionale la care a aderat Statul Român.
Este inacceptabil ca populaţia dramatic sărăcită a Roşiei Montane să nu merite altceva din partea Statului Român decât o încurajare cu false iluzii despre viitor.
Atragem atenţia asupra contradicţiei fundamentale între concluziile Comisiei Prezidenţiale pentru patrimoniul construit, siturile istorice şi naturale (Comisia) - înfiinţată prin Decizia Preşedintelui României în 18 aprilie 2008 - şi modul în care Guvernul României prin vocea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional îşi manifestă prezenţa în legătură cu salvarea patrimoniului cultural de la Roşia Montană. În primul Raport elaborat (Patrimoniul construit şi natural al României în pericol. Măsuri prioritare de protecţie), faţă de care Preşedintele României şi-a manifestat public totala adeziune cu prilejul lansării din 16 septembrie 2008, ca şi în Raportul final editat de curând de Institutul Cultural Român, Comisia constata că situaţia Roşiei Montane exemplifică în cel mai înalt grad posibilitatea de atingere a securităţii naţionale prin distrugerea patrimoniului subteran şi suprateran (istoric şi natural), în numele unei investiţii economice prezentate ca unica variantă pentru o dezvoltare durabilă.
Atragem atenţia Guvernului României că actuala criză economică şi cu atât mai puţin interesele economice ale unei companii de interes privat nu pot fi făcute responsabile pentru slăbiciunea Statului Român în a proteja destinul moştenirii culturale a României.
Ca urmare cerem demisia ministrului actual al Culturii, incompetentul Kelemen Hunor.
Costel Cotirlan-Simioniuc
Calea Ferentari 72
051864 Bucuresti
Masivul Cârnic este monument istoric clasat în grupa valorică A, ce conţine cea mai mare densitate de galerii romane (peste 7 km), medievale şi moderne (peste 80 km). Ministerul Culturii, "gardianul" patrimoniului naţional a dat undă verde distrugerii celui mai important monument istoric de la Roşia Montană şi celui mai valoros sit de acest tip din Europa.
Descarcarea arheologica la Rosia Montana este un act ilegal si imoral facut pe ascuns: http://www.ziare.com/rosia-montana/proiect/descarcarea-arheologica-la-rosia-montana-este-ilegala-de-la-cititori-1107845
